Creierul uman este fantastic si foarte adaptabil, organismul uman de fapt, ma fascineaza. Imi place sa citesc si sa invat lucruri noi, iar in general nu plec de acasa fara carti la mine, poate doar cand cartile pe care le citeam cantareau cat mine.
Am inceput sa “citesc” audiind carti in ultimii cativa ani, pentru ca ma deplasam la vreo cativa kilometri de Dublin cu munca si pentru ca din cauza oboselii, felului in care conduceau soferii samd, de cate ori citeam ceva ma lua cu ameteli, dureri de cap, de ochi, sau ratam statia la care trebuia sa cobor cand ma intorceam acasa.
Nu mi-am cumparat Kindle sau alt suport electronic, pentru ca imi plac aparatele care au mai multe in ele. Nu zic ca nu-mi place Kindle-ul, cand aparuse pe piata cochetam cu ideea de a-mi cumpara, de fapt am impresia ca Philips scosese ceva asemanator pe piata inainte ca Kindle sa apara pe piata europeana, de atunci visam la un aparat compact si relativ mic in care sa-mi bag carti. Nu mi-am cumparat pana la urma si apoi, acum poti sa-ti descarci aplicatia Kindle pe computer, gratis, de pe Amazon, ceea ce am si facut. Insa nu mi-am cumparat si din alt motiv, am un telefon care mie imi place foarte mult, de fapt nu e doar un telefon, este un aparat care la vremea lui a fost ceva foarte complex, acum au aparut altele mai complexe. Spun ca nu e doar un telefon pentru ca e un “computer mobile” – mobil computer.
Am pe telefon printre altele, o aplicatie la care ascult carti, emisiuni, lecturi universitare, etc. Aplicatiei ii zice gPodder si este gratis. Descarc acasa ce vreau si daca ma deplasez singura, la zboruri cu avionul sau la drumuri foarte lungi, ascult, apoi sterg ce am ascultat ca sa fac loc altor carti, etc.
Mi-a fost un pic greu sa ma obisnuiesc sa acord atentia necesara pentru a intelege formatului auditiv, insa acum m-am obisnuit si nu mai trebuie sa fac eforturi sau sa ma intorc inapoi ca sa reiau vreo portiune. La fel s-a intamplat si cu formatul electronic, initial trebuia sa-mi scot tot pe hartie ca sa pot citi. Am auzit multa lume spunand ca e mai greu sa citesti altfel decat pe hartie, intr-o carte, dar nu este asa, creierul este adaptabil si e totul o chestie de obisnuita.
Am scris postarea asta pentru ca am in proiect sa scriu ce si despre ce citesc. Parerile mele, ce-mi place sau nu – ca nu citesc numai ce imi place 🙂
Si mie mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu formatul electronic si de audiat, dar in timp te obisnuiesti, ca cu orice noutate … trebuie sa mergem inainte.
LikeLike
asa-i, e un pic greu pentru creier, dar daca nu ne-am adapta, n-am supravietui ca specie 🙂
LikeLike
N-am crezut c-o sa-mi placa prea tare cartile audio, desi unele dintre cele mai dragi amintiri din copilaria mea sunt povestile ascultate la pick-up, dar pentru mine conteaza enorm de mult vocea, dictia, intonatia, dar atunci cand imi place vocea sunt in stare sa ma “indragostesc” de cartea respectiva.
Altfel m-am adaptat foarte repede la kindle app, dar pentru ca deja incepusem sa citesc articolele pentru slujba pe calculator. In continuare imi imprim foile atunci cand verific un text, parca ma concentrez mai bine cand am hartia si un creion in mana. Dar beletristica pot citi oriunde, in orice format.
LikeLike
Eu am fost nevoita sa ma obisnuiesc, pentru ca Dragos imi atrage atentia de cate ori folosesc hartie pentru a face liste de cumparaturi de exemplu, mi-a si instalat tot felul de aplicatii sa scriu pe tel, etc. Iar cu cititul am fost nevoita, ca transportul in comun in Dublin e cateodata “extraordinar” si trebuia sa ma calmez intr-un fel 🙂
LikeLike
eu m-am obisnuit, ca orice om de Litere, sa citesc pe oriunde apuc si sa fac fise de lectura la tot ce citeam, pe vremea aceea cu pixul pe hartie (ok, asta suna de parca am 100 de ani! :D). mai tarziu, cand m-am mutat de vreo doua ori, am constatat ca cel mai greu imi era sa car cartile din biblioteca. la ultima mutare chiar a fost groaznic si am zacut vreo cateva zile. erau mai multe valize pline de carti decat lucruri :)) atunci m-am hotarat sa fac sacrilegiul suprem si sa incerc sa cumpar mai mult carti electronice. nu mi-am cumparat kindle, dar il am instalat pe laptop. si uite-asa “sacrilegiul” s-a transformat in placerea de a avea cu mine oriunde merg biblioteca. mai apoi am sincronizat totul cu telefonul si puteam continua sa citesc acolo ce incepusem sa citesc pe kindle-ul de pe mac. in fine, intr-o seara cand eram foarte obosita, iar ochii incepusera sa ma usture foarte tare (dar nu-mi era somn, era doar o limitare fizica, ochii aveau nevoie de odihna), am comis un sacrilegiu si mai mare: mi-am comandat primul audiobook! si pentru a doua oara, sacrilegiul s-a transformat in placere. acum, chiar si pana la supermarket, e o placere sa-mi pun castile si sa ascult lucrurile care imi plac si care ma fascineaza. in plus, e un timp castigat, chiar daca vorbim de 10 minute pe care le petrec pe drum, tot e un timp castigat.
apropo de adaptabilitatea creierului, ne sincronizam: eu acum citesc neurostiinta si este fascinanta capacitatea de regenerare si modelare a creierului.
LikeLike
Fascinanta neurostiinta, ca toate subiectele stiintifice din puctul meu de vedere. Cand citeam, ma gandeam: my kind of girl 😀
Marea mea dragoste ramane cititul pe hartie, dar imi place orice format, mai ales ca imi largeste aria de “citit”, citind in mai multe limbi si cum Irlanda e o alta lume (pana acum vreun an era un cosmar sa cumparam ceva pe net, ca mai nimeni nu livra si aici, livrau in Irlanda de Nord, la noi ba), acum este mult mai usor, la fel si cu mutatul, saracul Dragos deja se intuneca vazandu-ma impachetand valize de carti. Plus ca mi se rupe sufletul de cutiile cu carti, pe care le am depozitate acasa in Romania, carora cred ca le e dor de mine 🙂
LikeLike